Sisteme arhivale

Privind în profunzime, esenţa istoriei este de a înregistra şi a trasmite informaţii.

Informaţiile sunt serii de date provenit din studiu sau observaţie. Ele pot induce în eroare, dar nu pot fi niciodată, în esenţă, false. Cea mai importantă noţiune din cadrul tuturor teoriilor informaţionale e cea a "distinctiei care face diferenţă"(Mckay, 1964). Prin extinderea ipotetică a noţiunii, putem afirma că teoria informaţională este studiul riguros al distincţiilor şi al relaţiilor, în măsura în care ele au capacitatea de a produce o diferenţă. Aceeaşi structură se aplică şi în cazul studiului istoriei.

Sistemele şi modelele create în sec XIX au pus baza modurilor de colectare şi organizare a datelor, şi de a crea istoria, într-o formă informaţională foarte adaptabilă. Imaginea are un rol central în evoluţia arhivei. Modul în care s-a dezvoltat fotografia a fost influenţat de necesităţile arhivei, fotografia fiind nu numai un instrument al particularului, ci şi unul de clasificare, ordonare, interpolare, comparaţie, repetie şi distribuţie, devenind element central al tuturor tipurilor de arhive şi sisteme, care au privit fotografia că pe o formă de păstrare a informaţiei, formă aparent neutră.