Pe de altă parte, există un imens potenţial de înşelăciune şi manipulare, de perpetuare a ficţiunii într-o manieră atât de reală încât nu mai putem face diferenţa. Christine Rosen, în eseul sau "The Image Culture", pune în discuţie influenţa saturaţiei de imagini asupra publicului, folosind două celebre exemple: dezastrele uraganului Katrina şi imaginea prăbuşirii celor două turnuri WTC. Ea ridică astfel întrebarea asupra modului în care imaginile au afectat răspunsul nostru umanitar şi politic, şi asupra modului în care aceste imagini vor influenţa memoria noastră culturală, şi implicit, scrierea istoriei. Analizând lipsă de surprindere pe care o are acum un privitor în faţă imaginii celor două turnuri, imagine ce a fost cândva şocantă, ea subliniază o caracteristică importantă a culturii noastre: prin dezvolatarea mijloacelor de replicare, multiplicare şi prin dezvolatarea canalelor de comunicare, imaginile îşi pierd repede impactul şocant, acesta fiind un proces specific în istoria contemporană a umanităţii. În trecut, liderii politici au fost conştienţi de puterea imaginii, şi au luat măsuri extreme de a le controla şi manipula. Unul din principalele scopuri ale forţelor rebele este preluarea controlului asupra televiziunii. Pentru a controla o ţară, trebuie să controlezi imaginile. Un alt exemplu ar fi Stalin, care a dispus manipularea fotografiilor şi eliminarea inamicilor chiar şi din imagini.
Gillian Wearing a studiat modul în care fotografia a fost, de-a lungul istoriei, o modalitate de control. Experimentul sau,"Sixty Minute Silence" presupune o sedinta foto a unui mare grup, actori profesionişti, îmbrăcaţi în uniforme de poliţie. A-ţi asuma o anumită poziţie înseamnă a te transforma într-o fotografie, a sta nemişcat în aşteptarea ei. Uniforma de poliţie a fost
aleasă în mod intenţional, ca o metaforă a autorităţii camerei de fotografiat asupra nostră, indiferent unde ne aflăm sau ce poziţie ocupăm.
Astăzi, putearea democratică a tehnologiilor permite oricui să distorsioneze texte şi imagini. Efectele acestei libertăţi, şi costurile lor potenţiale, sunt puţin studiate in perspectivă. Istoricii şi antropologii definesc o mişcare a omenirii de la o cultură orală spre una scrisă, şi mai târziu spre o cultură a imaginilor. Imaginile crează o noua formă de comunicare. Se ridica întrebări asupra înlocuirii adevărului ce poate fi transmis doar prin cuvinte cu imaginile ce pot fi înşelătoare.
Dezvolatarea tehnologiei a subestimat considerabil abilitatea nostră de a crede ceea ce vedem, însă oamenii nu şi-au asumat încă adecvat efectele acestui fenomen asupra noţiunii noastre despre adevăr. Mai mult decât atât, criticii atrag atenţia asupra pericolului apariţiei dificultăţilor de comunicare, de înţelegere şi de acceptare, şi asupra pericolului compromiterii scrierii istoriei şi
transmiterii culturii de la o generaţie la altă.
Boorstin, autorul cărţii "The Image", 1961 afirmă că înălţarea rolului imaginii deasupra substanţei şi a formei deasupra conţinutului duce la crearea unei pseudo-evenimente şi înlocuirea virtutilor reale cu imagini fabricate, şi descrie în detaliu procesul de creare a imaginilor publice a diverselor persoane. "The result was a culture of synthetic heroes, prefabricated tourist atraction, [and] homogenized interchangeable forms of art and literature." Boorstin susţine în continuare cât de iluzorii sunt imaginile. "We risk being the first people în history to have been made able to make their illusions so vivid, so persuasive, so "realistic" that they can live în them." Pe de altă parte, W.Benjamin susţinea, într-o vreme în care dezvolatarea mass-mediei era doar la început, că funcţionarismul fotografic poate deveni mai semnificant decât potenţialul său artistic într-o lume a proliferării imaginilor. Deşi astăzi trăim în era imaginii, într-o cultură a reproducerii, se pare că originalul a rămas totuşi mai important.
În consens cu Boostin, Roland Barthes afirmă: "the image no longer illustrate the words; it is now the words which, structurally, are parasitic on the image". Paul Virilio reia această idee, denunţând media că pe o adevărată ameninţare-"the evocative power of the screen". În confruntarea cu literatura, imaginea este triumfătoare. "It is the real time that threatens writing, once the imagine is live, there is a conflict between deferent time and real time, and in this there is a serious threat to writing, and to the author."(Paul Virilio)
Gillian Wearing a studiat modul în care fotografia a fost, de-a lungul istoriei, o modalitate de control. Experimentul sau,"Sixty Minute Silence" presupune o sedinta foto a unui mare grup, actori profesionişti, îmbrăcaţi în uniforme de poliţie. A-ţi asuma o anumită poziţie înseamnă a te transforma într-o fotografie, a sta nemişcat în aşteptarea ei. Uniforma de poliţie a fost
aleasă în mod intenţional, ca o metaforă a autorităţii camerei de fotografiat asupra nostră, indiferent unde ne aflăm sau ce poziţie ocupăm.
Astăzi, putearea democratică a tehnologiilor permite oricui să distorsioneze texte şi imagini. Efectele acestei libertăţi, şi costurile lor potenţiale, sunt puţin studiate in perspectivă. Istoricii şi antropologii definesc o mişcare a omenirii de la o cultură orală spre una scrisă, şi mai târziu spre o cultură a imaginilor. Imaginile crează o noua formă de comunicare. Se ridica întrebări asupra înlocuirii adevărului ce poate fi transmis doar prin cuvinte cu imaginile ce pot fi înşelătoare.
Dezvolatarea tehnologiei a subestimat considerabil abilitatea nostră de a crede ceea ce vedem, însă oamenii nu şi-au asumat încă adecvat efectele acestui fenomen asupra noţiunii noastre despre adevăr. Mai mult decât atât, criticii atrag atenţia asupra pericolului apariţiei dificultăţilor de comunicare, de înţelegere şi de acceptare, şi asupra pericolului compromiterii scrierii istoriei şi
transmiterii culturii de la o generaţie la altă.
Boorstin, autorul cărţii "The Image", 1961 afirmă că înălţarea rolului imaginii deasupra substanţei şi a formei deasupra conţinutului duce la crearea unei pseudo-evenimente şi înlocuirea virtutilor reale cu imagini fabricate, şi descrie în detaliu procesul de creare a imaginilor publice a diverselor persoane. "The result was a culture of synthetic heroes, prefabricated tourist atraction, [and] homogenized interchangeable forms of art and literature." Boorstin susţine în continuare cât de iluzorii sunt imaginile. "We risk being the first people în history to have been made able to make their illusions so vivid, so persuasive, so "realistic" that they can live în them." Pe de altă parte, W.Benjamin susţinea, într-o vreme în care dezvolatarea mass-mediei era doar la început, că funcţionarismul fotografic poate deveni mai semnificant decât potenţialul său artistic într-o lume a proliferării imaginilor. Deşi astăzi trăim în era imaginii, într-o cultură a reproducerii, se pare că originalul a rămas totuşi mai important.
În consens cu Boostin, Roland Barthes afirmă: "the image no longer illustrate the words; it is now the words which, structurally, are parasitic on the image". Paul Virilio reia această idee, denunţând media că pe o adevărată ameninţare-"the evocative power of the screen". În confruntarea cu literatura, imaginea este triumfătoare. "It is the real time that threatens writing, once the imagine is live, there is a conflict between deferent time and real time, and in this there is a serious threat to writing, and to the author."(Paul Virilio)
1 comment:
articol exceptional, multumesc
Post a Comment